Jurnalele ţinute de Ellen White şi referitoare la sfârşitul anilor 1850 arată că nu tot timpul ei era dedicat scrisului şi activităţii publice. Sarcini domestice, contacte cordiale cu vecinii, mai ales cei în nevoie, îi reţineau atenţia, iar ocazional mai ajuta la împăturirea şi prinderea foilor tipărite când era nevoie de ajutor în biroul editurii Review and Herald.
In toamna anului 1860, familia White număra şase membri, cu patru băieţi între vârstele de câteva săptămâni pana la treisprezece ani. Însă, copilul cel mai mic, Herbert, a trăit doar câteva luni, moartea lui aducând prima întrerupere a cercului familiei.
Primii ani din decada 1860 au fost ocupată de eforturi uriaşe de a pune bazele bisericii şi de a organiza conferinţele acesteia, solicitări ale scrisului, călătoritului şi lucrului personal. Punctul culminant a fost atins o dată cu organizarea Conferinţei Generale a Adventiştilor de ziua a şaptea, în mai 1863.
