Într-o călătorie la Orrington, Maine, Ellen a întâlnit un tânăr predicator adventist, James White, atunci în vârstă de 23 de ani. Cum îndatoririle lor îi făceau să se întâlnească din când în când, între ei a luat naştere o afecţiune care a dus la unirea lor prin căsătorie la sfârşitul lui august 1846.
În timpul primelor câteva săptămâni de la căsătoria lor, James şi Ellen au studiat cu mare atenţie un tratat de 46 de pagini publicat de Joseph Bates, în Bedford, Massachusetts. Tratatul, intitulat Sabatul de ziua a şaptea prezenta dovezile biblice pentru sacralitatea zilei a şaptea. Convinşi că opiniile prezentate erau scripturistice, ei au început să ţină Sâmbăta ca Sabat. La şase luni după aceasta, pe 3 aprilie 1847, lui Ellen White i s-a arătat în viziune legea lui Dumnezeu în sanctuarul ceresc, având un nimb de lumină în jurul poruncii a patra. Această perspectivă a adus o mai clară înţelegere a importanţei doctrinei Sabatului şi a confirmat încrederea adventiştilor în ea. (Early Writings, pp.32-25)
Zilele de început ale căsniciei lui James şi Ellen White au fost marcate de sărăcie şi câteodată de mâhnire. Pionierii mişcării adventiste nu aveau pe nimeni decât pe ei înşişi pe care să conteze pentru sprijin financiar aşa că James White îşi împărţea timpul între predicare şi câştigarea traiului, muncind la căile ferate, la câmp sau în pădure.
