Succesul întâlnirilor - tabără ale credincioşilor adventişti, ţinute în Wisconsin şi Michigan spre sfârşitul anilor 1860, a condus la planuri extinse pentru astfel de activităţi în anii următori. James White a luat parte activă nu doar la stabilirea planurilor pentru aceste întâlniri, dar şi prin participarea la cât mai multe astfel de reuniuni, pe măsura ce îi permitea sănătatea şi sarcinile administrative. Lunga perioadă de suprasolicitare prin munca din timpul grelelor zile de început ale bisericii, încordarea datorată datoriilor editoriale alături de responsabilităţile sale ca preşedinte al Conferinţei Generale şi al câtorva comitete instituţionale, şi-au cerut tributul. Ellen White îl însoţea în călătoriile lui, făcându-şi partea de predicare şi activităţi personale, mergând înainte şi cu scrisul, în măsura timpului disponibil.
Iarna dintre anii 1872-1873 i-a găsit în California pentru a consolida proiectele bisericii pe coasta Pacificului. Aceasta a fost una din cele câteva şederi prelungite în vest pe perioada următorilor şapte ani. O importantă viziune i-a fost dată lui Ellen White pe 1 aprilie 1874, în timp ce se afla în vest, iar cu această ocazie i-a fost descoperit felul extraordinar în care activitatea denominaţională avea să se extindă şi dezvolte nu doar în statele Unite, dar şi peste ocean. Câteva săptămâni mai târziu, au început să se ţină întâlniri în corturi în Oakland, California şi în legătură cu acest efort public, James White a pus bazele revistei Semnele timpului.
