Redăm aici definiţia Dicţionarului explicativ al limbii române pentru : a plagia – a-şi însuşi, a copia, total sau parţial, ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creaţii personale; a comite un furt literar, artistic sau ştiinţific.

În secolul al XIX-lea, în care Ellen White şi-a scris cea mai mare parte a lucrãrilor sale, împrumuturile literare, chiar dacã nu erau evidenţiate prin semnele citãrii, nu erau considerate ilegale. Cu timpul, şi mai ales astãzi, preocuparea pentru drepturile autorilor a devenit foarte pronunţatã. Definirea plagiatului sau a furtului literar trebuie fãcutã în cadrul regulilor şi gândirii timpului în care a fost realizatã lucrarea în discuţie. Ellen White nu poate fi judecatã dupã regulile de astãzi privitoare la drepturile de autor.

Pentru a stabili infracţiunea de plagiat sau de furt literar, trebuie sã se ţinã seama de cantitatea materialului împrumutat, care nu se reduce la câteva rânduri, ci trebuie sã cuprindã o mare parte din opera copiatã, a cãrei valoare comercialã este astfel diminuatã şi însuşitã parţial de copiator. Dar, în stabilirea vinovãţiei, nu se are în vedere doar cantitatea, ci şi calitatea materialului împrumutat, natura şi scopul selecţiei fãcute, gradul în care folosirea materialului poate diminua profitul autorului cãrţii din care s-a copiat etc. Aspectul legal al plagiatului trebuie sã ţinã seama de punctul de vedere al generaţiei care estimeazã, punct de vedere care se schimbã în timp.

Sub aspect moral, plagiatul este încercarea unui scriitor de a-şi înşela cititorii, fãcându-i sã creadã cã întreaga lucrare semnatã de el este a sa, în timp ce în realitate ea nu este rodul gândirii sale, ci este opera altui autor. Plagiatorul sperã întotdeauna cã înşelãciunea sa nu va fi descoperitã.

Se ştie cã Dudley Canright, unul dintre cei mai aprigi acuzatori ai lui Ellen White, a publicat în 1878 o carte cu titlul Biblia din ceruri, titlu luat de la o carte scrisã de fostul pastor adventist Moses Hull, publicatã în 1863. Ambele cãrţi au fost tipãrite la tipografia adventistã din Battle Creek. Comparând cele douã cãrţi, se constatã cã D. M. Canright a extras mult material din cartea lui Moses Hull, care a devenit curând un spiritist plin de zel.

Deşi a preluat pagini întregi de la Moses Hull, Canright nu evidenţiazã aceasta în nici un fel. Dacã spaţiul ne-ar permite, am reproduce aici o paginã din cartea lui Canright şi pasajele pe care le-a copiat din cartea cu acelaşi titlu a lui Hull, însã nu e cazul. Exemplul aratã doar lipsa de scrupule a acestui pretins apãrãtor al adevãrului, care nu-şi aplicã lui însuşi regulile dupã care o condamnã pe Ellen White. În nici una dintre scrierile sale, ea nu a împrumutat pasaje atât de lungi, copiate cuvânt cu cuvânt, cum a fãcut Canright. Aceastã practicã nu era neobişnuitã pe timpul acela şi nici nu este cazul s-o condamnãm. Dar, când cineva criticã o practicã, în timp ce el însuşi o foloseşte în mai mare mãsurã decât cel criticat, avem de-a face cu un ipocrit fãrã scrupule.

Pentru a înţelege deplin aceasta problemă descărcaţi continuarea articolului.

[descarcă versiunea completă pentru acest articol]