Intr-o zi a anului 1900, Ellen White şi-a surprins familia şi pe cei care lucrau cu ea, spunându-le că primise instrucţiuni divine ca să se întoarcă în America. Din punctul de vedere al lucrării din Australia, plecarea ei părea foarte inoportună, dar Cel ai Cărui ochi Îşi privesc Biserica în întregime şi în perspectivă, ştia bine câtă nevoie era de prezenţa ei în Statele Unite în timpul crizei care avea să marcheze anii de început ai noului secol.
Stabilindu-şi locuinţa la Elmshaven, la câteva mile de orăşelul St.Helena, în nordul Californiei, Ellen White şi-a petrecut ultimii cincisprezece ani de viaţă pregătind cărţi, scriind, lucrând şi călătorind. Imediat ce începuse să locuiască la St.Helena, a primit invitaţia de a participa la sesiunea din 1901 a Conferinţei Generale, în Battle Creek, Michigan.
La aceasta întâlnire importantă, ea a cerut cu fermitate reorganizarea activităţii Conferinţei Generale a adventiştilor de ziua a şaptea, astfel ca interesele mereu extinse ale bisericii să-şi poată găsi un cadru mai bun de desfăşurare. Aceasta reorganizare a avut loc, deschizând drumul pentru împărţirea responsabilităţilor crescânde care, până atunci, fuseseră sarcina doar a câtorva barbaţi. Planul uniunii de conferinţe care să reprezinte organizaţii intermediare între Conferinţa Generala şi conferinţele locale a fost reorganizat şi făcut să funcţioneze, pregătindu-se stabilirea unor departamente ale Conferinţei Generale. Aceşti paşi au deschis calea pentru o mare expansiune şi dezvoltare a lucrării denominaţionale.
