Ellen White este consideratã ca fiind al treilea dintre cei mai traduşi scriitori din istorie şi cel mai tradus scriitor american, bãrbat sau femeie. Dupã câte ştim, ea a scris şi a publicat mai multe cãrţi şi în mai multe limbi, care circulã mai mult decât lucrãrile scrise de vreo altã femeie din istorie. La sfârşitul lucrãrii ei de 70 de ani, producţia ei literarã totaliza aproximativ 100.000 de pagini sau echivalentul a 25 de milioane de cuvinte care includ scrisori, jurnale, articole periodice, broşuri şi cãrţi.

La moartea ei (1915), se publicau în mod curent 24 de titluri ale lui Ellen White şi 2 erau în pregãtire pentru tipar. În anul 1990, se tipãreau 128 de titluri care purtau numele ei şi care cuprindeau compilaţii ale ideilor ei despre diferite subiecte... Ar fi greu de spus cã producţia literarã impresionantã de cãrţi ale lui Ellen White era doar un rezultat al geniului şi talentului omenesc. Contemporanii ei, care-i cunoşteau trecutul şi educaţia şcolarã minimã, ştiau, de asemenea, cã elocvenţa ei plinã de vioiciune şi de o forţã manifestatã atât în scris, cât şi în vorbirea publicã, era mai mult decât înţelepciune omeneascã.

Menţionãm în continuare câteva din scrierile principale ale lui Ellen G. White. Pânã în 1850, ea a publicat puţin. În afarã de câteva foi volante, a scris câteva articole în broşura lui James White, A Word To the Little Flock (Cuvânt cãtre turma cea micã), 1847, şi articole publicate în The Present Truth (Adevãrul prezent), 1849-1850. Urmeazã apoi cãrţile:

Experienţe şi viziuni (Early Writings) (1851) + Supliment (1854).

Daruri spirituale (Spiritual Gifts) – set de patru volume, scrise între 1858-1864.

Spiritul profeţiei (The Spirit of Prophecy) – set de patru volume, scrise între 1870-1884.

Mãrturii pentru bisericã (Testimonies to the Church) – set de nouã volume, scrise între anii 1855-1909, cu scrisori particulare, pentru biserici locale sau pentru bisericã în general.

Conflictul veacurilor – set de cinci lucrãri de mari dimensiuni, care cuprinde urmãtoarele volume: Patriarhi şi profeţi (1890), Profeţi şi regi (1917), Hristos, Lumina lumii (1898), Istoria faptelor apostolilor (1911) şi Tragedia veacurilor (1888).

Cele cinci cãrţi din seria Conflictul veacurilor, menţionate mai sus, constituie coloana vertebralã a scrierilor lui Ellen White. Ele dezvãluie filosofia istoriei în perspectiva marelui conflict dintre bine şi rãu, dintre Dumnezeu şi Satana, conflict care strãbate veacurile de la cãderea lui Lucifer pânã la încheierea controversei, cu victoria binelui asupra rãului, eradicarea pãcatului şi a pãcãtoşilor. Ideile cuprinse în aceastã serie sunt schiţate în setul Daruri spirituale, dezvoltate în Spiritul profeţiei şi amplificate în aceste cinci cãrţi. Pe mãsurã ce a înţeles mai bine elementele cuprinse în aceastã mare controversã, în care suntem implicaţi fiecare dintre noi, Ellen White a extins domeniul studiat şi l-a redat din ce în ce mai amplu. Printre cãrţile scrise de Ellen White se numãrã şi:

Parabolele Domnului Hristos (1900) – comentarii la aceste scrieri biblice; Cugetãri de pe Muntele Fericirilor (1896) – comentarii la Matei 5-7; Calea cãtre Hristos (1892) – tradusã în aproximativ 150 de limbi; Educaţie (1903) – care conţine principiile de bazã ale educaţiei creştine; Divina vindecare (1905) – cu sfaturi privitoare la sãnãtatea fizicã, mintalã şi spiritualã.

În afarã de cãrţile menţionate, Fundaţia White deţine multe manuscrise nepublicate şi materiale publicate în cãrţi compilate din scrierile ei, pe diferite teme: sãnãtate, educaţie, misiune, familie, tineret, activitate pastoralã, lucrarea îngerilor etc. Fundaţia White mai publicã încã din manuscrisele lui Ellen White broşuri şi cãrţi pe temele cerute de nevoile timpului.