Spre sfârşitul anului 1905, Divina Vindecare, o carte tratând subiectul vindecării trupului, mintii şi a sufletului, a ieşit de sub tipar. Educaţia fusese finalizată în 1903, iar două volume din Mărturii, volumele 7 şi 8, au fost tipărite în 1902 şi respectiv 1904.
In timpul şederii ei în Washington, Ellen White a încurajat pe lucrătorii bisericii din partea de sud a Californiei să cumpere o proprietate pentru un sanatoriu în Loma Linda, subliniind necesitatea deschiderii lucrării misionare medicale de educaţie pe coasta Pacificului. Scrisul a fost întrerupt în următorii ani de vizite la Loma Linda pentru a-i susţine pe lucrătorii de acolo, şi la sanatoriul Paradise Valley, lângă San Diego, la punerea bazelor căruia ajutase în 1903.
La vârsta de 81 de ani, Ellen White a călătorit din nou la Washington, participând la sesiunea Conferinţei Generale în 1909. Cu aceasta ocazie a vorbit de multe ori, având o voce clară şi fermă. După această întâlnire, ca împlinire a unei dorinţe simţită de mult, şi-a vizitat oraşul natal, Portland, Maine. şi aici a dat mărturie despre convingerile şi misiunea bisericii, vorbind în locul în care îşi începuse lucrarea cu 65 de ani în urma. Aceasta a fost ultima ei călătorie în statele din partea de est şi a lăsat o impresie de neşters asupra adventiştilor de ziua a şaptea care au ascultat-o atunci sau au întâlnit-o la sesiunea Conferinţei Generale.
Dându-şi seama că zilele care îi rămăseseră erau puţine, când s-a întors la Elmshaven, Ellen White şi-a intensificat eforturile de a finaliza un număr de cărţi prezentând sfaturi speciale pentru biserică. Mărturii pentru biserică, volumul 9, a fost publicată în 1909. În 1911 a apărut Faptele apostolilor. În 1913 a fost tipărită Sfaturi pentru părinţi şi educatori, iar în 1914 a fost finalizat manuscrisul pentru Lucrătorii Evangheliei şi trimis la tipar. Ultimele luni active din viaţa lui Ellen White au fost dedicate cărţii Profeţi şi regi. In dimineaţa zilei de 13 februarie 1915, pe când intra în biroul ei din Elmshaven, s-a împiedicat şi a căzut, neputând să se mai ridice. A fost examinată de un medic şi curând a devenit clar că accidentul era serios. Radiografiile au arătat o fractura a şoldului stâng, astfel că Ellen White a rămas timp de 5 luni ţintuită la pat sau într-un scaun cu rotile.
Cuvintele ei adresate rudelor şi prietenilor în timpul ultimelor săptămâni de viaţă dădeau pe faţă un sentiment de voioşie, convingerea de a fi onorat cu credincioşie sarcina încredinţată ei de Dumnezeu şi încredere în triumful final al cauzei adevărului.
Viaţa ei s-a încheiat pe 16 iulie 1915, la vârsta de 87 de ani. A fost aşezată la odihnă pe 24 iulie, alături de soţul ei în cimitirul Oak Hill din Battle Creek, Michigan.
Ellen White a trăit să vadă mişcarea adventistă crescând de la o mână de credincioşi la o mulţime de 136 879 de membri în întreaga lume, număr care depăşeşte acum zece milioane.
