::Acesta este siteul oficial Ellen White în limba română::

Relaţia cu Biblia
Biblia este Cuvântul scris al lui Dumnezeu, transmis printr-un proces divin, supranatural şi conţine informaţii inaccesibile doar prin metode raţionale. În Biblie se gãseşte întreaga cunoştinţã necesarã pentru mântuire.

Biblia vorbeşte despre darurile Duhului Sfânt, printre care se aflã şi darul profetic, duhul proorociei (vezi 1 Corinteni 1,6.7; 12,4-11.28; Romani 12,4-8; Efeseni 4,11-15). Dumnezeu a promis cã în vremurile din urmã va trimite Duhul Sfânt peste orice credincios şi unii dintre aceştia vor prooroci (Ioel 2,28-32). Profeţia aceasta s-a împlinit la Cincizecime, dar nu în totalitate. Ceea ce nu s-a împlinit atunci urma sã se împlineascã înainte de revenirea lui Isus (Fapte 2,17-21). În Apocalipsa 12,17 şi 19,10, „mãrturia lui Isus” este identificatã cu „duhul proorociei” sau „spiritul profeţiei”, manifestat prin „fraţii” lui Ioan – proorocii (Apocalipsa 22,9).

Ideea cã dupã primul secol creştin urma sã nu mai existe prooroci nu are suport biblic. Apostolul Ioan, care scrie spre sfârşitul primului secol, ne îndeamnã: „cercetaţi duhurile dacã sunt de la Dumnezeu, cãci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi” (1 Ioan 4,1). Existenţa unor prooroci falşi implicã şi existenţa unor prooroci adevãraţi, care sã contracareze influenţa primilor. Mântuitorul a prezis existenţa proorocilor falşi în vremurile sfârşitului (Matei 24,24), ca şi a fãcãtorilor de minuni (Apocalipsa 13,13.14). Trebuie deci sã fie şi profeţi adevãraţi. Pe de altã parte scopurile urmãrite prin darurile date bisericii (vezi Efeseni 4,11-15) nu se limiteazã la primul secol creştin, ci au valabilitate pe tot parcursul istoriei creştinismului.

Viaţa şi activitatea lui Ellen White i-au convins pe adventiştii de ziua a şaptea (fragment din mişcarea adventã condusã de William Miller, pastor baptist de excepţie) cã Ellen White întruneşte caracteristicile profeţilor biblici şi poate fi consideratã un mesager special al lui Dumnezeu pentru vremurile din urmã. Dar care este raportul ei cu Sfintele Scripturi, din moment ce acestea conţin tot adevãrul necesar pentru mântuire? Sã încercãm o clarificare. Însã, mai întâi, sã facem câteva precizãri de ordin general:

l) Studiind cu atenţie scrierile lui Ellen White, constatãm cã în ele nu existã nici un adevãr esenţial, pe care sã nu-l gãsim în Sfintele Scripturi. Toate doctrinele fundamentale ale Bisericii Adventiste pot şi trebuie sã fie susţinute doar pe temeiul Bibliei.

2) Scrierile lui Ellen White nu sunt în contradicţie cu Biblia, mai presus de ea sau un adaos la aceasta. Biblia este atot-suficientã în calitatea ei de îndrumãtor spre mântuire. De aceea, Sfintele Scripturi constituie singura sursã de învãţãturã pentru credinţã şi viaţa practicã – Sola Scriptura.

Scrierile lui Ellen White sunt menite, de asemenea, sã scoatã la luminã adevãruri neglijate şi uitate de veacuri, îngropate sub molozul tradiţiilor omeneşti şi sã conducã biserica la curãţia credinţei „datã sfinţilor o datã pentru totdeauna” (Iuda 3). Stu-diul acestor scrieri contribuie la o mai bunã înţelegere a învãţãturilor din Biblie. Deşi aceste scrieri nu constituie singurele comentarii ale Sfintelor Scripturi şi nu epuizeazã toate sensurile acestora, ele reprezintã o valoare inestimabilã pentru cei ce le preţuiesc.

Deşi, cum am arãtat deja, scrierile lui Ellen White nu conţin adevãruri fundamentale noi, ele descoperã multe detalii legate de adevãrurile vechi, existente în Scripturã, care pun învãţãtura Bibliei într-o luminã proaspãtã şi instructivã, sporindu-i eficienţa. Nu, opera lui Ellen White nu constituie o nouã Biblie, dar ea aşazã Biblia noastrã veche în locul plin de demnitate care i se cuvine. Ea nu adaugã la învãţãtura esenţialã a Bibliei, dar ne face sã iubim Sfânta Scripturã şi sã-i aprofundãm înţelesul.

Dupã cum declarã însãşi Ellen White, scrierile ei reprezintã „o luminã mai micã”, menitã sã-i conducã pe oameni la „o luminã mai mare”, Biblia. Dupã cum luna îşi primeşte lumina de la soare, la fel scrierile lui Ellen White reflectã lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Lumina ei este „mai micã” nu pentru cã gradul ei de inspiraţie ar fi inferior şi autoritatea ei ar fi mai micã, ci pentru cã în Biblie vorbesc aproximativ patruzeci de scriitori, în timp ce ea este singurã; Biblia este pentru toţi oamenii din toate timpurile, în timp ce scrierile ei sunt valabile pentru segmentul final al bisericii creştine. Nu Biblia este evaluatã prin scrierile lui Ellen White, ci scrierile ei sunt evaluate dupã standardele Bibliei. Sfintele Scripturi constituie unitatea de mãsurã, standardul, iar scrierile lui Ellen White formeazã o unitate de mãsurã realizatã dupã acest model. Unitatea standard este termenul de referinţã pentru orice altã unitate fãcutã dupã ea.
Pentru Ellen White, studiul Bibliei şi dezvoltarea caracterului sunt inseparabile. Aceastã relaţie între Biblie, dezvoltarea caracterului şi tema marii controverse este una dintre caracteristicile de seamã ale scrierilor lui Ellen White. Aceastã întreitã legãturã defineşte modul în care trebuie înţelese scrierile ei în legãturã cu felul în care ea folosea Biblia.

[descarcă versiunea completă pentru acest articol]